STAGES IN THE SAGA OF THE INTERPRETATION OF B. FUNDOIANU’S COLONIAL THEORY: FROM E. LOVINESCU UNTIL TODAY
(Abstract)

In this paper I aim to investigate the reception of the thesis that Romanian literature is/should be a “colony” of French literature, put forward by Romanian-Jewish writer and essayst B. Fundoianu (1898–1944) in the “Preface” of his 1922 volume Imagini și cărți din Franța [Images and Books of France]. I start my investigation by analysing the way the “synchronistic” critic E. Lovinescu (1881–1943) chose to interpret this thesis in some of his 1922–1923 works, then I trace its post-war destiny under communism and post-communism. The selection of references allows me to note the particularities and variations of this reception, of the way in which Fundoianu’s colonial thesis and/or the writer’s philosophy as a whole is either totally or partially rejected, justified and nuanced, subjected to readings from angles not previously accepted or imagined, or merely adjusted to converge with some apparently innovative concepts on the academic market of the moment, such as the “antimodern(ity)” launched by Antoine Compagnon in the early 2000s.

Keywords: colonial, synchronism, antimodern(ity), B. Fundoianu/Benjamin Fondane, E. Lovinescu.

ETAPE DIN SAGA INTERPRETĂRII TEORIEI COLONIALE A LUI B. FUNDOIANU: DE LA E. LOVINESCU PÂNĂ ASTĂZI
(Rezumat)

În această lucrare investighez receptarea tezei conform căreia literatura română este/ar trebui să fie o „colonie” a literaturii franceze, expusă de B. Fundoianu în “Prefața” volumului său din 1922 Imagini și cărți din Franța. Pornesc analiza receptării tezei coloniale a lui Fundoianu de la interpretarea pe care o propune criticul „sincronist” și „modernist” E. Lovinescu (1881–1943) în lucrări ale sale din anii 1922–1923 și urmăresc destinul ei postbelic în comunismul românesc și în postcomunism. Selecția de referințe abordată îmi permite să observ particularitățile și variațiile acestei receptări, ale modului în care amintita teză a lui Fundoianu și/sau filosofia de ansamblu a scriitorului, din care aceasta face parte, este fie respinsă integral, fie respinsă parțial, fie justificată și/sau nuanțată, fie supusă unor lecturi din unghiuri neacceptate sau neimaginate anterior ori doar ajustată pentru a ajunge la convergență cu unele concepte aparent inovative pe piața academică a momentului, cum este acela de “antimodern(itate)” lansat de Antoine Compagnon în debutul anilor 2000.

 

Cuvinte-cheie: colonial, sincronism, antimodern(itate), B. Fundoianu/Benjamin Fondane, E. Lovinescu.